Ronny’s Blogu’

Ora 12:00. Stau pe mess şi vorbesc cu o tipă din Galaţi când, deodată,  mă trezesc că bate cineva la uşă. Mă duc, bag ochiu pe vizor şi nu văd pe nimeni. Mai bate o data, mai violent de data asta. Iau repede o bluză pe mine şi ies. În faţa mea văd o femeie bătrână care era poştăriţă din zona meu. Lângă ea încă o femeie mai bătrână pe care am revăzut-o la şcoală. “şi-a tras asistentă baba” îmi spun în gând. Se uită poştăriţă la mine şi îmi spune: “ce vrei?”. “păi aţi bătut la uşă..”.

Îmi venise puţin s-o iau la p**ă dar era barfitoarea de vecină la uşă şi imediat mă spunea mamei. Nu că-mi făcea ceva dar era prietenă bună cu poştăriţă.

Mai stă asta ce mai stă şi îmi spune că veni cu alocaţia. Eu deja mă vedeam cu 40roni prin buzunar. O bluză, o pereche de adidaşi..

Visele-mi sunt spulberate când o aud cum îmi spune: “dar taică-tu e acasă?”. Nu înţelegeam: ce treabă avea cu tata? E salariat; nu primeşte el alocaţia. Probabil coincidenţa de nume(că deh, tata a vrut să mă cheme ca pe el) a fost la mijloc. “nu ..”. “Păi îmi trebuie dovadă”

Dovadă? Pentru ce dovadă? Că-s copilu’ lui? Deja făcusem spume la gură şi nu puteam să-i spun nimic din cauza vecinei bârfitoare. Mă lasă să aştept vreo 5min până când vine soţul ăleia şi semnează. Îmi îngheţaseră picioarele. Într-un final se întoarce şi la mine şi-mi spune:”data viitoare să ai buletinul lu’ taică-tu” şi pleacă.

Idioată rău poştăriţa!

PS: Am inceput să scriu cu diacritice